Dermatita atopică (D.A.) este o boală cutanată inflamatorie cronică, pruriginoasă, cu debut, de regulă, în primii ani de viață. DAR rămâne posibil și debutul la vârsta adultă sau la bătrânețe.

Evoluția tipică presupune alternanța de puseuri eczematoase și remisii, adeseori fără o explicație clară. Este posibilă și o evoluție continuă a bolii.

În absența unui biomarker specific, diagnosticul dermatitei atopice este prin excelență clinic, testele de laborator fiind rareori necesare.

SIMPTOMUL CENTRAL ESTE PRURITUL (adică mâncărimea pielii) intens, de necontrolat și care provoacă insomnii. Deși poate fi prezent încă din primele săptămâni de viață, părinții îl sesizează atunci când ciclul prurit-scărpinat se maturizează, de regulă, în jurul vârstei de 3 luni.

SEMNUL PRIMAR ESENȚIAL AL D.A. ESTE ECZEMA (acută, subacută, cronică) - cu structură specifică și localizare dependentă de vârsta pacientului:

 

1. Infantul (copil)

Uscăciunea cutanată (xeroza) este timpurie și adeseori generalizată (de regulă, fără afectarea zonei de scutec).

Leziunile inițiale vizează fața (obrajii, fruntea, scalpul), fețele de extensie ale membrelor inferioare, cuta cotului și genunchiului. Se prezintă ca plăci imprecis delimitate, eritematoase (roșii), acoperite de cruste și scuame. Zonele perinazală și de scutec rămân neafectate.

 

2. Copilul de la 2 la 16 ani:

Uscăciunea este generalizată (pielea apare aspră, uscată și se descuamează).

Eczema vizează preponderent zonele de flexură (plică genunchi și coate), fesele și coapsele.

La modificările cutanate eczematoase din perioada copilăriei mici, se adaugă lichenificarea, ca urmare a scărpinatului repetat. Aceasta se prezintă ca zone de piele îngroșată, cu un desen accentuat și este mai semnificativă în zonele de plică și la nivelul protuberanțelor osoase.

Apar paloarea facială, eritemul și descuamarea din jurul ochiului, pliuri accentuate infraorbital (pliurile Dennie-Morgan).

 

3. Adultul (>16 ani):

Uscăciunea este pronunțată, iar leziunile devin mai difuze (aspectul este unul de piele roșie, uscată și aspră).

Fața este frecvent afectată, lichenificarea (adică îngroșarea exagerată a pielii) este și ea prezentă.

În absența unor modificări de laborator specifice, diagnosticul D.A. rămâne prin excelență clinic și, în unele cazuri, dificil. Criteriile originale de diagnostic formulate în 1980 de Hanifin și Rajka au fost modificate de multe ori, experții încercând să formuleze criterii clinice practice de diagnostic potrivite pentru arii geografice și grupe de vârstă specifice.

Trăsături esențiale ale D.A.(trebuie să fie prezente pentru diagnostic) sunt:

  • pruritul
  • eczema (acută, subacută, cronică) cu: (1.) structură tipică și șablon specific vârstei (afectare facială/cervicală/a suprafețelor de extensie la copil, afectare flexurală la orice vârstă, fără afectarea regiunilor axilară și scrotală) și (2.) evoluție cronică sau recurentă.  

Trăsături importante ale D.A. (ce susțin diagnosticul) sunt:

  • debutul timpuriu (85% din cazuri până la un an, 95% din cazuri până la 5 ani)
  • atopie (istoric personal și/sau familial; reactivitate IgE)
  • uscăciunea cutanată

La acestea se adaugă trăsături asociate (nespecifice, dar care pot sugera dermatologului diagnosticul de D.A.): răspuns vascular atipic, keratoză pilară, pitiriazis alb, hiperliniaritate palmară, ichtioză, modificări periorbitale/oculare, peribucale (în jurul gurii), în jurul urechii, prurigo, etc.  

 

ELEMENTE CHEIE DE REȚINUT:

  1. D.A. este o afecțiune dermatologică cu aspect clinic și evoluție legate de vârstă.
  2. Pruritul este simptomul esențial.
  3. Eczema (în diversele sale forme: acută, subacută, cronică) este manifestarea cutanată tipică.
  4. Uscăciunea cutanată, deși este o trăsătură importantă, nu este esențială pentru diagnostic!
  5. Evoluția poate fi una intermitentă, alternând exacerbări și remisii, uneori inexplicabile și, uneori, posibil, lungi (de exemplu: remisie în adolescență cu reapariție la vârsta adultă). Rămâne posibilă evoluția continuă din copilărie la vârstă adultă.
  6. Debutul tipic este în copilăria mică, dar rămâne posibil și la vârsta adultă sau după 60 de ani.
  7. Nu există un biomarker specific pentru diagnosticul D.A.
  8. Diagnosticul D.A. este clinic și include anamneza riguroasă, evaluare clinică și urmărie în timp a pacientului de către medicul specialist.

 

Dr. Alina Crișan – MD., PhD. Dermatologie

CELE MAI RECENTE ARTICOLE

Rolul pediatrului în tratamentul dermatitei atopice Rolul pediatrului în tratamentul dermatitei atopice

Dermatita atopică influențează, în mod direct, atât viața copilului, cât și a familiei sale. Copilul se poate confrunta cu episoade de remisie sau acu...

citește tot articolul
Dermatita atopică și vaccinurile Dermatita atopică și vaccinurile

Este posibil ca “dermatită atopică” și “vaccin” să fie printre cele mai căutate cuvinte pe Internet de către proaspetele mame. De ce? Pentru că peste ...

citește tot articolul
Conjunctivita și dermatita atopică Conjunctivita și dermatita atopică

Atopia reprezintă o predispoziție familială pentru producerea de anticorpi Ig E, ca răspuns la doze mici de alergeni și pentru dezvoltarea unor boli t...

citește tot articolul
Virusuri care pot agrava simptomatologia în dermatita atopică Virusuri care pot agrava simptomatologia în dermatita atopică

Suprainfecțiile microbiene sau virale reprezintă complicațiile cele mai frecvente ale dermatitei atopice. Leziunile de grataj (scărpinat) constituie f...

citește tot articolul